Caută
  • Dan Izvernariu

Turnul meu


Castelul de apa C.F.R. _Surducu Mare Caras Severin

Copilaria si voayerismul meu , prima parte


Intre anii 1971 si 1982 , am petrecut copilaria si vacante in Surducul Mare, in paroha bunicului meu Prt. Plinius Oancea. A fost poate cea mai importanta si bazica amintire a mea din copilarie; Timisoara in centrul ei unde m-am nascut si crescut, nu-mi aminteste de ...mai nimic important. Toate imaginiile ce le am in cap legat de Timisoara sunt alb - negru ca in televiziunea vremii respective. Diferenta intre cele doua era ca, in Timisoara exista timpul ce ma ocupa cu "tortura" scolii socialiste multilateral dezvoltate, ceva rebeliune Punk in timp liber si cam atat. Pe cand, in satul vacantelor mele, viata era mult mai sanatoasa si mai plina de saftul experientei intro libertate absoluta. Acest sat are o istorie banateana autentica si complecta. In acesta, germanii, sarbii, everii, maghiarii si romanii au trait in acel cosmopiolitism avansat si eterogen armonios pentru acea vreme si poate si pentru cea actuala in care "toleranta" este poate cel mai putin uzat cuvant din L. Romana. Mi-am petrecut vacantele intre carti adevarate (unele interzise), in societate bohema cu discutii lungi serioase de dupaamiaza despre de toate, in spatiu nelimitat geografic in care padurea, campul, cariera de piatra, au fost pentru mine locuriile vizitate si batatorite de vizita periodica. Casa parohiala, avea infatisarea casei de la atara ,aristocrate franceze. Cu parc de flori, brazi si alei in fata (retrasa de la strada); cu geamuri mari , incaperi mari si complexa in functionalitate. A fost casa unui german Se spune ca in jurul razboiului secund s-a sinucis in podul ei. Nu cunosc exact aceasta poveste ca datare , dar este cunoscuta povestea lui si faptul paranormal ce se petrecea in ea, mai tarziu revelat ca un rezultat al diverselor miscari aleatorii alte trenurior din gara la 50m de ea, de influenta liniei de 20kV din strada, s.a.m.d. . Povesti insa stranii si frumoase ce atunci pareau fara explicatie.


In gradina parohiei, antigamente, exista o fabrica germana de bere, mult probabil inainte de Primul Razboi Mondial; o parte a ei era construita peste bazinele de macerare a hameiului, adanci si acoperite cu travese de lemn si pamant. Un teren ciudat si instabil acoperit cu vita de vie. Prin anii 50 (presupun!) au construt acest turn de apa ce alimenta vechiile locomotive cu aburi din Statia Srduc Banat. O structura din beton si zidarie de caramida cu o inaltime de aprox. 24 m , doua bazine imense unul superior si altul inferior, trei nivele cu scara interioara circulara si o "bela vista" la ultimul nivel ce ofera un 360º al asezarii rurale si a imprejurimilor pana departe. Aveam cea mai variata si mai stranie gradina ce se intindea pe un hectar de teren, variat, amestecat cu industrie, cale ferata industriala, pietre de kilometraj si... lgumele si fructele in butaforie a bunicului meu.


AUTISMUL si OBSERVATIA VOAYEUR


Nu am fost depistat oficial-medical ca autist. Asa simt, insa, despre mine, pentru ca mi-a placut si recunosc inca imi place sa stau sa observ fara sa ma implic si fara sa am emotii constatand mai apoi. Poate cuvantul "autist" nu este tocmai cel potrivit dar sunt convins ca face casa comuna cu ce spun.

Acest fapt mai tarziu m-a ajutat in fotografie , in regia ei si in prelucrarea de imagine.


TURNUL proprietate C.F.R. , avea insa usa deschisa mereu catre accesul interior. Daca nu, gaseam mereu cheia de serviciu in sertarul bunicului meu pe care ades o uzam fara permisiune, recunosc, pentru a-mi satisface placerea curiozitatii , ... acel "vultur" ce da un ochi de sus peste tot si toate in detaliu. La secundul nivel am descoperit si o mica soba de tuci ce are rolul de-a incalzi teviile ce comunica intre bazinul superior si cel inferior din pivnita pe timpul iernilor grele in care totul devenea bocna dupa prima noapte. Aceasta mi-a servit in "cartierul general" ca mijloc de-a ma incalzi iarna in timp ce singur ma jucam in interiorul lui. In alte cuvinte aveam toate conditiile de-a consuma ziua, observand. Observand, timpul, oamenii de pe strada, miscarea din sat in modul general. Ajunsesem sa cunosc pe ore, evenimente zilnice. Poate eram cel mai actualizata persoana din localitate stiind si intuind aproape tot. Asa am descoperit multe, multe ce in mod firesc pe strada nu ai cum sa observi. Vom vedea in urmatorul blog post!


In ziua in care nu aveam chef sa ies cu trupa mea de varsta mea prin sat sau prin paduri sau dealuri (generalmente iarna!) ma urcam in turn unde ore-n sir petreceam privind si imaginand.

Iernile cu zapada multa si furtuni au fost magice.

In ultimii ani, aveam sa descopar in podul parohiei plin de obiecte vechi si prafuite, un binoclu profesional german din primul razboi mondial.. acesta a fost "cadoul" Univesului meu din turn. Acum aveam avantajul survolului in detaliu in care am putut sa surprind si expreii ale fetei persoanelor vizate in diverse conjuncturi si ipostaze. Ma incanta acest voayerism pentru ca asa am descoperit multe, ma repet. Continuare >>>

89 afișare0 comentariu