Caută
  • Dan Izvernariu

Tarragona, plaja virgina "a lui Freud"

Trebuie sa fi, lipsit de imaginatie, ca sa ajungi in locuri organizate de uman. Aici Wc, aici bar , acolo debarcader, , dincolo...acel stereotip in care cineva s-a gandit cum sa-ti organizeze viata, ca , TU...sa fi fericit! Spune-mi, ai probat aerul respirat in eliberare totala... de telefon, de mentalisme sociale obtuze, de oameni ce se uita cu ce model de Jaguar vi la plaja, de gandul ca "tipa poarta chiloti sau nu?" daca nu poarta, dece? Acele intrebari idioate cum ai fost invatat sa gandesti , acasa, la scoala, in societate. Cam care ar fi raspunsul la aceste intrebari? Sau, la ce ar folosi aceste intrebari? Te-ai intrebat o singura data, " viata chiar asa este cum mi-a fost prezentata" sau asa cum o simt, eu, (tu) , in fata efemeritatii noastre ce este garantata si cu ideia realista " nimeni nu va muri in locul tau" precum nimeni nu poate trai in locul tau prin perceptia ta data de simturi.

Ne dezbracam, ne dezbracam propriu si la figurat...de haine, de trecut, de lucruri ce ne incomodeaza. Fugim goi in mare. Acest contact cu umedul, aminteste cumva de TU FETUSUL , iti mai amintesti? Nu ai cum! Dar senzatia a ramas gravata in constinta noastra. Seara, dupa apus pe plaja liberala lumea este diferita. Socializam cu necunoscuti, senzatia de "copil la scaldat" dispare dar se formeaza o noua senzatie, cea tribala. Foc, pietre, pipe (tigari), cineva aduce o narghilea. Nimeni nu poarta ceva pe el. Nimeni nu se incomodeaza de acest aspect, vizibil...oamenii s-au reunit dupa o zi de plaja cu soare saharian la "o barfa". De acest grup in care suntem se apropie o pereche, mai in varsta ca noi. El cu trasaturi masculine nobile, ea extrem de fina, frumoasa corporal. O pereche frumoasa, eleganta chiar fara haine, la o varsta mai inaintata. Nu au nevoie de "accesorii" ca sa ii vezi de la o posta. Isi fixeaza un loc spunandu-ne "Boa noite!". (Buna seara in L. Portuguesa) In portuguesul din mine, intervine reactia placuta, stiind ca ei...sunt turisti portuguesi. Ce intamplare! Ea, cu un accident probabil vechi ce a pus-o in usoara infirmitate in mers. Frumoasa si eleganta insa in totalitatea ei. Ne bucuram de intalnire. Doamna fara pardon, nu isi poate lua ochii de la mine. Ma priveste lung si ma face sa ii evit privirea. acea privire lunga, nu deranjanta dar profunda. Dupa un timp mi se adreseaza: - Dan, tu esti chiar português 100% ? Ii raspùnd ca , nu, ca am o alta origine de fabricatie. Nu mentionez care. Imi aprind pipa, ea pare incantata de acest aspect ca si cum a vazut ceva complect , gen clasa nu acel deosebit partial. Depanam toti patru povesti frumoase din trecut intrun amestec de castellano si português. Sotul ei scoate o sticla de vin verde rece din geanta frigorifica, eu procur patru pahare de la chioscul bar inca deschis. Focul molcom de pe nisipul inca fierbinte ne contureaza corpurile complect nude si bronzate, Facem un brinde* ( toast*) privindu-ne in ochi: - Pentru libertate, dragoste si ratiune! A nossa* ( pentru noi*) spune el.

29 afișare