Caută
  • Dan Izvernariu

Senhor Tavares. Istoria unui inel

Un blog post de "barfa" intima pentru un alt...Octombrie. Orice obiect creeat Art are un background. El nu poate fi la intamplare. Odata ca este gravat gandul autorului in el si a doua, are o semnificatie secreta. Acasa in Lisboa locuim intrun edificiu mai vechi de 250 ani.O casa in Centrul Istoric aproape de Castelul Sao Jorge.

Acea casa tipica cu doua nivele, solocaturi mari de sus pana jos , cu podea de stejar ce scartaie cand pasesti , cu pereti de piatra grosi, in care miroase a vechi si parfum fin de tutun sau... al unei locatare.

Ne-am mutat aici de un an, in jurul lui 2005 indragostiti de bohemul locului,casa, curtea interioara cu spalatorie, cais si masa bucatariei de vara, de tumultul cosmopolit al strazii plina de turisti in fiecare sezon.


La ultim etaj cu vedere la curte si la strada , un apartament luxos in formula clasic colonial unde ne-am inceput viata adevarata, eleganta si bohema lisaboneza.


Sa ne cunoastem vecinii. sa ne cunoastem vecinii facandu-ne cunoscuti este u protocal de bun simt si educatie aici.

Sase apartamente, doua pe etaj. Noi locuim la ultimul nivel, urcand pe o scara veche de lemn bine lustruita cu lac.

Locuim impreuna cu Domnul Tavares, un tip solitar la peste 60 ani.

Mai jos sub noi, o familie de tineri la cca. 25 ani , bruneta Clarinda si apaticul Aman iar vis a vis de ei, sub Domnul Tavaras, o vaduva ciudata ce isi face aparitia si disparitia zilnica precum o fantoma.

La primul nivel, doua familii de oameni la 70 ani, poate chiar mai mult, acei intelectuali de moda veche ...cu ziar si pofta de putina barfa sociala. Despre ei stiu mai putini. Sunt acea generatie precauta ce a trait "dictatura" lui Salazar.


In fiecare zi, eu si sotia mea petrecem aceasta imagine sociala vrand ne vrand urcand si coborand scariile de la apartament la iesire casa si invers sau, sfarsit de saptamana socializand in curtea interioara la cafea si "um cherinho" (Martini)

Ades de dimineata, eu plec primul spre serviciu, astfel incat, dupa plecarea mea nu am habar care este viata casei.


Socializarea este importanta in Portugal si chiar traditionala in cartierele vechi.

Imi aminteste de curtoazia inter familii alla Sicilia , Italia unde toti se cunosc, toti isi stiu istoria vietii, toti participala o noua poveste, ca vecini spun. Ador aceasta ideie, mult probabil pentru ca tocmai eu sunt un extrovertit si gust din aceasta amestecatura de stari, fapte, povesti si istorii.



Curtea casei noastre din spate, o curte mica cu un cais imens si o masa de lemn cu scaune la care aceasta socializare se aseaza dupaamiaza tarziu este reala intre vecini, la un Martini sau o cafea este un lucru obisnuit si traditional de decade. asa se vede dupa cum, cei mai batrani au locul lor la masa.


Vecini de usa si de etaj, noi si solitarul Tavaras inevitabil, ne vedem si revedem zilnic.

Constat, Tavaras..., dupa ce ne-am mutat a facut obsesie brusca pentru decolteul si picioarele sotiei mele. Nu am nimic impotriva ba chiar ador sa vad cum...hipnotic si cu nonsalanta naturala o admira coborand sau urcand de fata cu mine.


Tavaras, este un solitar la este 60 ani (spuneam mai sus!) , pare a nu fi fost casatorit niciodata, acel trombud* ( trad expresia din L.Pt cu sens de persoana cu doua fete jucate fals), acel celibatar convins, semi chel, musculos si care se masturbeaza urmarind filme porn adevarate si perverse.

Incantat de cunostiinta , fara critica, adevar absolut si verificat iata...


Sub noi familia de tinerei la 25 , ceva "normal", ea , Clarinda o bruneta cu un corp de felina si sani mari, el , Aman, un tip cu sapca pasionat de fotbal si probabil de masini cu multi cai putere, genul...mania suburbana nu insa necivilizata.

Chiar la sosirea noastra si la "plutonul de apel" al vecinilor din casa , in curte, Clarinda ne primeste cu senzualitate calduroasa devenind imediat prietena sotiei mele si ...acea privire lenta si plina de sexualitate adresata mie, tipului non conformal cu par lung de cavaler cruciat atemporal si atipic.

Suntem incantati de primire, ma simt flatat la varsta mea aproape dubla fata de a ei. Este frumoasa si erotica. Nimic mai mult, ca un tip casatorit imi stiu limita.

Acest fapt nu este pe placul lui Tavaras ce, in timp, devine distant si cumva inexpresiv. Totusi, pastram protocolul de "OK" intre barbati si acea neagresivitate caun pact intre doi "temerari" ai aventurii sexualitatii . Spun ..."probabil profesionistii se recunosc intre ei".




Prind un moment de curiozitate intim in acea zi si urmaresc trasaturiile lui.

Nu imi plac barbatii, nu sunt nici macar un posibil gay curios , insa ador ideia de voayerism , observand in mod "autist" detalii, mimica, miscari contextuale.

Sunt si fotograf pe langa acel Post producator de imagine; pentru mine, detaliile sunt importante altminteri, imaginea finala are greseli fatale in detaliu sau per ansamblu.

Este genul, muncitoresc, acela cu sapca insa nu needucat. Solid si fara burta de familie,pedant in manechiura si simplu in imbracaminte. Mereu in halat de casa.

Emana acel sex appeal super matur si bine reglat, cred sincer ca ar putea juca un rol favorabil in filmele porn ce cu siguranta le vizioneaza si care , iata...noaptea tarziu se aud prin peretii rezonanti ai apartamentelor noastre.

Un gen, interesant, cum spune chiar sotia mea. Nu vreau sa stiu dece!


Important, este o zi de ploaie lisaboneza ce seamana cu o furtuna pe mare.

Imi ofer o zi de liber pe o Vineri , asa pe nepusa masa. Sotia mea insa este de serviciu si pleaca lasandu-mi cafeaua fierbinte in bucataria ce are geamul inalt cu solocaturi de lemn vechi inspre curtea interioara cu vedere catre antica spalatorie a casei.

O admir cum , imbracata si pe tocuri inalte, danseaza in bucatarie dupa una, dupa alta... pana la plecare.

Odata plecata, in casa se asterne linistea deplina.

O usa trantita se aude de la etajul inferior. Urmatorul pe casa scarii era, Aman, ce pleca la lucru in oras.


Imi deschid laptop-ul, am de facut ceva azi , o comanda recenta la care nu am gasit solutie ca imagne finala.

Imi sorb cafeaua cremoasa, imi aprin o tigara si incep de undeva...acel " nu stiu ce vreau in final". Lucrez mai apoi, ascult in surdina jazz de pian...ma stimuleaza.

Este liniste...in aceasta liniste aud pasi pe scari ce vin de ...nici unde si asa de pe un moment pe altul.

Dupa un timp, sting lumina. Nu-mi mai este necesara in acel Octombrie ploios de dimineata,lumina de afara imi este suficienta pentru a lucra in Photoshop la intensitatea ecranului.

Simt nevoia sa privesc pe geam dupa un timp.


Curtea interioara plina de frunze umede in ploaia deasa si ravasite de vant imi da sentimentul lenei de sfarsit de saptamana, nu insa unul pesimist ci...tocmai ma felicitam pentru hotararea mea de-a ramane acasa.




Privesc catre spalatoria veche din curte. Este unicul punct perceptibil in fata mea.

Prin geam vad clar ...pe masa, Clarinda goala si vecinul meu de apartament semiimbracat in indispesabilul lui halat de casa, facand amor.

Ea ma observa , imi zambeste fara ca ...Domnul Tavaras sa stie.

Dupa un timp, sotia mea a primit cadou acest inel. Se spune ca Domnul Tavaras a fost bijutier. Eu am devenit confidentul lui Clarinda , acea portuuesa cu un corp sculptural ce dupa un timp a devenit chiar modelul meu de sesiuni intime, fotografice. Lisboa, 2007

1523 afișare