Caută
  • Dan Izvernariu

Rua Augusta, Lisboa. Primul Craciun de emigrant


Rua Augusta, asa um am vazut-o in prima seara a vietii mele, Dec. 2000

Am plecat pe data de 17 Decembrie in 2000 din Timisoara , definitiv, cu ganduri marete, dezamagiti dar nu pesimisti spre o tara calda, eleganta si primitoare pentru toti, PORTUGAL. Nu am mai revenit de atunci niciodata timp de 20 ani , exceptand 2018/2019 ...cand am condus-o pe ultimul drum, ...in Timisoara.

In data de 22 , ocolind prin Madrid, am ajuns in viitoarea noastra casa timp de aproape 20 ani, Lisboa. Azi tot asa ii spun, "casa mea Lisboa" chiar daca viata a decis sa plecam ,iar moartea a decis sa nu mai fim impreuna. Imaginea alaturata, este mai recenta decat zilele de Decembrie, insa sunt emotionat sa o vad pentru ca imi aminteste de acea prima seara, cand impreuna am iesit sa vizitam centrul Lisboa, pentru a face cunostiinta cu noua viata. Cu ce se petrece aici, cum se traieste aici si cam care ar fi prima orientare. Retine, pana atunci nu stiiam nimic despre viitoarea noastra casa si Patrie. Nu limba vorbita, nu orientare...nimic...absolut nimic si in plus, nu aveam la cine sa mergem. Eram doar noi doi ,in lumea noua.

Primul Craciun de emigrant

Lisboa, 24 Decembrie 2000 Imi amintesc ca sosisem de cateva zile in Lisboa. Locuiam in Moscavide, unul din cele mai vechi cartiere ale Lisboa. Intro seara am hotarat sa ne aventuram, dupa cateva zile de somnolenta si adaptare la noua clima, blanda si umeda in Decembrie ...un altfel de Decembrie decat cel lasat in urma la Timisoara cu -10ºC . Nu aveam foarte multi bani, in plus trebuia sa ne gasim urgent de lucru, in conditiile in care vizele noastre expirau in doua saptamani. Nu constientizam, pericole, situatii imposibile sau riscuri. Stiam doar un singur lucru "nu ne mai intoarcem niciodata!". Mereu ma intreba, " " Crezi ca o sa reusim?" mereu am raspuns " Da, trebuie, uite ...se poate!" Aveam doar 33 ani. Prima mea imagine a fost una ce m-a socat placut. Acei palmieri ornati cu beculete de Pom de Iarna, acei Pomi de Iarna ornati cu fructe de mare sau fructe de bradina, flori si poate cateva globuri colorate. Parea Craciunul marin din Africa, elegant, cu aer colonial combinat cu traditia europeana. Nu este simplu in constiinta sa vezi combinatii de artari, pini si palmieri in vecinatatea Pomilor de Iarna traditionali oriunde in lume. Ca niste copii ne zgaiam la fiecare detaliu, imi amintesc ca umbland pe strazi tinandu-ne de mana, nu am schimbat prea multe impresii uimiti, de noul concept de viata de aici. Rua Augusta a fost prima strada in care am intrat lasand autobusul de Moscavide in Praça de Comercio. Era seara (ca in imagine!) si ne plimbam "bondarind" (spuena ea!) pe la vitrinele magazinelor de traditie portuguesa vechi precum cele din U.K. , conservate si functionale de 3-4 generatii. Simt si acum acel gust in gura lasat de primele castane coapte pe jar in plina strada , de gustul lichiorului macerat de Ginjinha (citeste fonetic jinja) mult asemanator cu visinata din Romania, acestea in miros de fripturi , parfum fin, ciocolata si arome de ierburi. Pana atunci nu mai vazusem in viata mea, parfumerii cu femei angajate sa pulverizeze din timp in timp in strada Dior sau marca in top, asa cum in Lisboa era firesc. In fata magazinului de haine masculine din stanga imagine de traditie 100% portuguesa , mult asemanatoare cu cea britanica pentru barbati , ne-am oprit privind in vitrina. Venisem cu haine elegante din Romania, insa nimic, absolut nimic nu avea a face cu eleganta portuguesa si rafinamentul culorilor.

Mi-am spus (imi amintesc!) "odata am sa vin sa ma imbrac din acest magazin, de o fi sa imi pot permite macar o camasa si o cravata, din acestea...adevarate" . Asa a si fost, 2 ani mai tarziu, imbracand complectul , de sus pana jos, al tinutei elegante in maniera iberica. Acum imagineaza primul nostru Craciun in tara necunoscuta, cu limba necunoscuta, fara ajutor, cutermen precis de a ne descurca in timp limitat pentru a nu fi expulzati. Am reusit si aceasta! A fost primul meu Craciun de poveste fara masa de Craciun, fara invitati, fara cunoscuti sau prieteni, departe de trecut si cu multa speranta. A fost pentru prima oara cand m-am bucurat doar pentru ca am vazut si nu pentru ca nu aveam sau nu imi puteam permite in acea seara, a fost doar o bucurie enorma ce am simtit in suflet . Ne-am bucurat de tot...de toate, de castane coapte pe jar, de amestecul de mirosuri , de povestea de Craciun marina africana, de faptul ca am ajuns in locul ce era al nostru, imediat acceptat si imediat adorat. De atunci au trecut exact 20 ani, de la acea seara pe care nu am sa pot uita niciodata. Acea seara mistic sau nu, a fost seara cadoului nostru si al renasterii noastre . ☤

In Memoriam Doris Izvernariu n. 01.de Marzo de 1971 - f. 22 de Marzo de 2018, Madrid España

1617 afișare2 comentariu