Caută
  • Dan Izvernariu

Reantors acasa/ "LOST"


... ma reantorceam acasa, in Madrid dupa o vizita in "strainatate" de 5 zile in Timisoara , dupa...dupa douazeci de ani de absenta totala din aceasta tara. Am denumit aceasta acctiune "GROUND0" , adica nivelul 0 al vietii mele, in alte cuvinte. Pana la acesta data am trecut prin multe, am emigrat, am schimbat cetatenia, am avut un rost in Lisboa , o sotie cu o casatorie absolut fericita, un VIS bohem português autentic, o viata de artist si bucuria de-a spune mereu mandru "Lisboa, acasa". Nu a fost sa fie (vezi post blog anterior!), viata m-a invins intinzandu-mi "capcane" pentru care nu am fost pregatit si in 2018 intreg Universul meu creeat 20 ani s-a ruinat. Spuneam ca m-am reantors ca sa vad , sa vad si sa simt judecand mai apoi daca am avut dreptate sau nu in decizia luata acum douazeci de ani in urma. Daca tot ce s-a petrecut a avut sens... . Era dimineata, mi-am aruncat bagajele in portbagaj, mi-am aprins o tigara si priveam naluc catre cerul senin al madridului vazut de pe Aeroportul Barajas. "-Bun venit acasa, Dan! " mi-am spus cinic, nu avea cine sa-mi spuna aceasta, precum timp de opt luni de la aceasta data nimeni nu mi-a deschis usa spunandu-mi " Buna seara, Dan" sau "Buna dimineata"..stiti voi, acel spatiu GOL al vietii in care cel mai rau este ca nu se intampla nimic. Ma simteam totusi fericit dupa aventura din "Est" , ma simteam fericit pentru ca eram acasa, pe teritoriul meu, in regulile noastre, Peninsula Iberica este aproape identica ca esti in Lisboa sau Madrid. Doar...vorbim o limba absolut similara.

Pierdusem tot. contract bancar de casa, sotie, bunuri vandute sau date pe nimic, Visul de ieri, sansa de-a ma reantoarce acasa in Lisboa, cariera in care nu mai aveam chef de nimic,..tot... douazeci de ani in un singur an...2018! Mai mult, tocmai am vizitat trecutul meu in care "masa si scaunele" erau neschimbate, dar viata mea nu mai era cea de acolo. Cum spuneam mereu lui Doris, sotia mea la plecare cu douazeci de ani in urma, "nu avem pas inapoi" iata un lucru confirmat azi 2019 pe Aeroportul Barajas, acasa.

In acea racoare a diminetii cu pâcla , soarele Madridului mi-a dat energie. Sunt la doar zece luni de la dezastrul Universului meu. As fi fumat cu placere o marijuana insa aveam de condus , de pus in ordine lucruri cu aplicatie imediata. Asa, stingand tigara mi-am spus " Dan, hai sa jucam ultima carte, nu mai ai nimic, nu mai ai ce pierde". M-am urcat in masina , am inspirat aer in plamani si am hotarat sa imi fac un plan ca in exercitiul militar de acum treizeci si... de ani invocand ORIENTAREA, sociala desigur. Am sa va spun dupa aproape doi ani, ca azi,ca in viata toate bunuriile se refac odata pierdute, nu si timpul vietii! Viata o mai poti aduce la cum a fost, dar varsta niciodata. Ce face un barbat ramas singur dupa o tragedie de proprtii in viata, in conditiile in care este culturalizat si educat? Este poate cea mai simpla intrebare la care va raspund in baza experientei mele! Este simplu, aplici tot ce sti si nu lasi sa cada stacheta. Sti sa te orientezi, sti sa gatesti (eu, de mod profesional iberic), sti sa te imbraci sa socializezi , sa cauti anturajul fiind selectiv si fara sa pierzi vremea, sti sa te gestionezi si o vei face usor neavand incarcatura de responsabilitati, important... important este sa sti ca asa ca si tine sunt multe, multe alte persoane ce sunt in situatii similare ce au nevoie de anturaj serios. NIMENI NU REUSESTE SINGUR Nu merita sa traiesti singur. Dupa un tmp acest lucru devine confortabil insa nu face bine psihicului. Nu iti mai tine la "cald" memoria , in viata ai nevoie de "probleme" ca sa mentii stacheta intelectuala, altminteri poti fi si anti-alcool ca tot acolo ca rezultat ajungi. In mine a izbucnit in aceasta zi pe aeroport spiritul autoconservarii, voiam sa ma salvez ..in final am reusit! Abia dupa opt luni de la aceasta data (in August) aveam sa pornesc campania lui Don Quixote in cautarea Dulcineii , pana atunci, meticulos ca un "burlac" am pus la punct: program de viata variat, cu locuri variate, garderoba, aspect, am refuzat sa ma mai gandesc la tristul eveniment, am citit carti si am vizionat (N) filme bune, am scris articole de blog si am socializat selectiv .atent cu e se petrece in jurul meu. Va mai spun, rezultatele nu vin imediat de regula, Poti avea noroc, insa nu te astepta. Cu timpul in cateva luni, n ma mai simteam singur pentru ca "ma aveam pe mine insumi", acesta este si poate fi un alt aspect negativ, egoismul...duce la instrainare si insingurare.

Cand te simti sigur pe tine, iesi la campanie, sunt multe femei si barbati ce au nevoie de-o relatie, de putina sensibilitate si de confort intelectual. Cauta doar creme intelectuale educate si o sa ai multumirea sufleteasca. "LOST" (pierdut) ? Orice om se poate pierde in padure. Orice om are o orientare naturala geografica cardinala , astfel incat daca te pierzi , ceva din interior (acea voce a constiintei) te va repune pe drumul spre casa, chiar daca din cand in cand te abati de la traiectorie. A intra la disperare este egal cu a muri curand, in aceasta conditie. Trebuie insa sa sti sa-ti infrunti singur depresia, sa nu te "pui jos" si in curand practicand exercitiul vei supravietui. Freud (in ajutorul tau!) mai spune: "Omul in pragul sinuciderii daca in acea zi are soarta sa intalneasca perechea cu care va avea o partida de SEX magnifica, este capabil sa se scoale a doua zi din pat si uitand de actul sinuciderii sa treaca direct la lupta de pe front" (citat aproximativ din memorie!) Este bine sa-ti revezi trecutul acceptand si facand pace cu el, este bine sa mai mergi o singura data pe "carariile batatorite din Padurea Intunecata" , dar intoarcerea acasa este importanta cand jocul tau din "padure" cere time-out. Cand simti aceasta trebuie sa aplici imediat. In final, ramane o intrebare referitor la viata/contra timp, "daca viata este o excursie, atunci pentru ce ai vizita acele locuri la infinit, in loc sa vizitezi mereu alte si alte locuri cu alte si alte povesti surprinzatoare?"


2077 afișare