Caută
  • Dan Izvernariu

Imaginea Infernului Albastru. Furtuna Filomena


Furtuna Filomena 2021 Ian. , Rivas Vaciamadrid

08. Ianuarie de 2021 Rivas Vaciamadrid (cca. 20 km Centru Madrid , Sol) In postul anterior ( LINK pagina separata) cu titlul:"·Simtind pericolul" am descris primele semne ale unui posibil dezastru natural ce poate sa se intample oricand. Azi, am sa iti vorbesc putin despre, "Infernul Albastru" in care, nu cred , ca cineva isi va mai face selfie pentru Facebook sau Instagram. In doua ipoteze concluzia mea despre Moarte cu acea presupunere imaginara "Viata de apoi" , sta in ipoteza "Nimic dar absolut nimic nu va mai fi" sau ipoteza continuitatii memoriei ca energie inmagazinata sa faca continuitatea vietii in cu totul alt mod decat cel cu care suntem obisnuim sa stim. A doua, pentru mine , cade! Cade ca varianta pentru ca lipsa senzorilor (vazul, auzul, tactilul,..) nu face sens "trairii une i alte vieti" (in alta dimensiune). Ma contrazc insa spunand, "poate ca alta dimensiune nu necesita senzori", sunt confuz! Cred ca va trebui sa invatam mai simplu, pentru ca nimeni nu s-a intors din moarte sa ne spuna , ca totul dupa moartea cerebrala nu mai este nimic sau nimic altceva decat a fost inainte de-a te naste. Iti spune aceasta ceva? Mie nu, am limitele mele. Esotericul Infernului Albastru Povestea spune, ca dupa moarte sunt trei etape : Visul ,sau coma in care memoria parcurge un timp limitat istoria vietii sau chiar a "Noului Drum" in Eternitate, de regula acea asteptare in intuneric, Purgatoriul , mult probabil reprosul ce propria constiinta o face si Lumina, acel punct alb precum aparea in ecranele televizoarelor vechi cu tun cinescopic, ce odata ce au fost decuplate de la sursa de energie , se sting lasand un ultim punct pixel pentru a fi consumat cu ultimul volt. Infernul Albastru, ar mai putea fi si procesul constiintei in timpul vietii. Acel interior psihic albastru, fara culoare in care unica tragedie este regretul, judecata, frustrarea, culpa, mersul in noaptea cu zapada pe cararile psihicului, condus de filmul nedorit si greu acceptat al realitatii. acesta ades imaginat ca un batran (timpul) cu baston ce incet, incet te duce... . In acest caz exista doua posibilitati, ori aluneci si te duci psihic, ori accepti si ajungi sa iesi din "Matrix". Priveam la grupuriile de oameni ce mergeau greu pe mijlocul drumului intre nametii de zapada viscolita intrun oras "mort" neobisnuit cu aceasta clima, zapada, ... Ei pur si simplu nu realizeaza nici pericolul, nici probabilitatea ca "de azi, nimic nu va mai fi la fel" , un fapt rejectat de psihic ca forma de autoaparare in care minciuna este anesteziantul

4289 afișare0 comentariu