Caută
  • Dan Izvernariu

Casa conspiratiei noastre

Avenida de Moscavide 56 Piso 1 25.05.2006 - 18.05.2020 Draga doamna Doris, Au trecut 14 ani de cand am inceput marea conspiratie a vietii noastre . Tineri emigranti, visatori pentru o viata mai buna, pentru a devenii "bogati", iti mai amintesti? Tu, acum nu mai ai cum pentru ca ai plecat de doi ani din lumea noastra. Am rams eu ca personajul scriitor din Moulin Rouge , Christian, ce a spus " am ramas eu ca sa povestesc despre toate acestea " in cartea mea. Privesc azi din Madrid la locul nostru unde am visat. Unde am conspirat, unde am sters trecutul pentru a incepe ceva nou, radical nou ca nou nascuti in Lisboa, Portugal.

In acest apartament elegant si bohem de Lisboa (marcat luminos in imagine mai sus) am spus impreuna asa: " Noi am inceput viata de la minus, pentru a ajunge la 0 a fost greu precum o nastere. Acum noi, noi doi o sa facem ceeace fac cei bogati. Daca te comporti ca un om sarac ramai sarac." . Asa a aratat ipoteza visului nostru in lumea noastra, departe de tot si toate, ascunsi ,asteptand revelatia vietii convenabila, dorita si visata.

Doris Izvernariu 35 ani , Lisboa , acasa, Moscavide ( 01.03.1971 Timisoara- 22.03.2018 Madrid) Copilul Doris , un copil bun, nebun si mereu pus pe glume.

O persoana mereu increzatoare in orice o impresiona; putea sa planga si sa rada in acelas timp. O femeie ce a stiut ce este lupta, o femeie eliberata de mentalisme stupide, o femeie cu un profund sentiment matern. Imi amintesc si azi , ca timp de 20 ani ne-am tinut de mana si in pat seara, imi amintesc ca atunci cand ne desparteam mergand catre servicu , ne intorceam din drum pentru a ne face cu mana pana ce dispaream pe strazi. Amandoi dupa o casatorie toxica ca experienta in Romania, Timisoara. Amandoi cu vointa de-a ne revela faptul ca "Dragostea si bunuriile ei" exista ...chiar daca eu sunt un rationalist convins. Am concluzionat tragic, atunci, ca trecutul..a trecut chiar daca in parte niciunul dintre noi doi nu a vrut sa fie asa. La data imaginii 25.05.2006 in Lisboa, acasa pe mica terasa cu vedere la Avenida in care ne serveam dupa orele de munca cafeaua la 19:00 impreuna discutand si fumand un Davidoff. Imi doream libertatea ei , un fapt straniu pentru ea, a fi liber...isi dorea un sot elegant... ma imbraca mereu inventand...o imbracam mereu proband stiluri noi elegante portuguese. Ne complectam. Munceam, citeam, discutam, traiam la 100% viata reala. Mereu incercand ceva nou. Visa sa devina actrita. Nu a fost sa fie Hollywood CA, dar a fost real in viata, de buna calitate impresionata de tot si toate a jucat rolul femeii elegante, amantei, sotiei si prietenei ideale. Cu toate ca am aflat "calea" mai putin occulta a modului de imbogatire, de-a "avea " nu am urmat...iata un paradox al vietii ce il constati atunci cand cauti "dece unii ajung bogati si cum?", cand aflii daca ai constiinta (suflet) nu o sa o mai doresti ci o sa vrei sa ...pleci! " Nu mai vreau sa traiesc aceast viata cu acesti escroci setimentali" ..se reerea la lume, lupta si injust. Ma dor aceste ultime cuvinte rationale ale ei din anul 2018 cu putin inainte de a pleca.

Imi pare bine ca te-am cunoscut Doris si ca ai fost partenera mea timp de 20 ani. Sunt mandru de tine!

Dan Izvernariu 38 ani , Lisboa, acasa Moscavide M-am nascut in anul 1968 in Timisoara. In 2 Mai. Toata copilaria am dedicat observatiei sustragandu-ma invataturii de la scoala pe cat am putut. Nu am inteles niciodata dece trebuie sa cant Imnul de Stat (Trei Culori) , intelegi acum dece toate celelalte? Am invatat doar ce am simtit ca fiind necesar neeaceptand surplus. Parte cauza a meningitei de care am suferit, parte a caracterului meu rebel in care voiam sa stiu mereu "dece?" . Am fost educat in familia clasica de intelectuali romani, oameni perfectionati, oameni ce au stiut limita, oameni ce au citit carti reale...avand concluzii, discutand concluzii, acceptand sau nu dupa gandire si propriu simt...concluzii. Am fost educat sa cred in cei ce se prezinta, asa cum se prezinta pana la proba contrarie. Mai tarziu am fost dezamagit. Prostia are forme ce ataca tot, nu-i pasa de nimeni si nimic, iata societatea romana dupa 1989 Decembrie. Asa explic ca 9 ani mai tarziu am plecat renascandu-ma dar ramanand la baza cu educatia, imbunatatind cultura si exersand zilnic gandirea inaintea impulsului. Fara sa stiu, visul meu a fost sa DEVIN , nu sa am. Explicatia?! Pura curiozitate a unui pasager al vietii ce vrea sa stie..."dece?" . Pot fi comparat cu "Fiul Risipitor" , te intreb insa, la ce bun sa ai de toate si sa constati ca la nimic nu serveste ca multumire cerandu-se din ce in ce mai mult ca in acel ...overdose in care controlul este pierdut. In scurt timp de la aceasta imagine din ziua de 25.05.2006 am devenit parte a conspiratiei progresului mondial, jurand credinta cu viata (si eu si Doris) umanitatii . Puteam sa fiu acel mason bogat dar nu am vrut aceasta neavand stomac, am avut insa multe alte probleme..plata chiriei, plati impozite, plata pentru tot ce am facut in viata sau...nu am facut , am fost si sunt ca oricare altul , dar care in plus stie ca legea junglei este secunda oportunitate in viata. O alegi...sau nu?! Eu , nu! Au trecut 14 ani, ca ieri. Privind acum in urma este ca si cum a fost ireal tot ce a fost, acea viata bohema, Ea, noi, visul, conspiratia noastra. Nu cred in "Viata de apoi", pentru mine, nimic nu mai poate fi la fel de vreme ce conexiunea senzorilor se usuca . Nu tu: gust, miros, tactil, vaz, auz...nu are cum sa mai fie la fel. Totusi am mai incercat odata, azi in España. Madrid. M-am mai indragostit odata la scurt timp dupla plecarea lui Doris. Sper ca cineva sa foloseasca corect si de suflet ce am concluzionat eu in 20 ani fericiti, eleganti si modesti insa plini in intelect si verticalitate. Madrid 18.05.2020

121 afișare