Caută
  • Dan Izvernariu

52 ani de atipic


Madrid , acasa, Apr/Mai 2020 Am fost , sunt si voi fi acel cabrão (Pt.) sau ass hole (UK). In definitiv nu am provocat rau nimanui ce a fost un autentic. Cu disimulatorii si prefacutii a avut insa mari probleme in viata mea. Pur si simplu nu ne suportam.

Ei pentru ca nu ma pot manipula si eu pentru ca le dispretuiesc inteligenta, pentru mine sunt lipsit de magic dar plini de obraznicie. In viata mea pana la 52 , azi, am cunoscut cateva femei de exceptie, putine din cele 11 cu care am avut realmente de impartit ceva. Vorbesc de relatia intima de durata nu cea de "5 min" . Iata chiar acum am facut "lista" . Am cunoscut pana azi, trei casnicii (mergand pe a III-a) , o prima casnicie toxica, o alta fericita 20 ani ce a marcat adolescenta mea de Lisboa (nefericit incheiata prin soarta decisa de moarte) si o a treia ce am inceput cu luni in urma ce a marcat rationalismul meu pe ultima pista a vietii mele in Madrid. M-am nascut in locul gresit si foarte probabil la timp gresit , in Romania, Timisoara in 1968 ; nu EU am ales aceasta, a fost sa spunem "intamplare" un fel de joc din care a trebuit sa scap avand,..alt mentalism, alta viziune despre cum ar fi mai bine, despre tot si toate. Spun toata aceasta poveste pentru ca la varsta de 10-11 ani nu intelegeam dece trebuie sa cant dimineata Imnul de Stat, pe care , recunosc, intentionat il cantam FALS si tare pentru a fi auzit. Timpul meu fericit a durat intre 33 ani impliniti in Lisboa si 50 cand am incercat si am atins varful social pe propriile picioare si ratiune ; o viata bohema, o viata cu fantezii, o viata plina de lupte frumoase in logica pentru a devenii ceva de la emigrantul marginal fixat pe valenta sociala la mijlocul cremei. In mare parte am reusit! Asa se face ca un PUNK (cum ma identific) ce mereu a intrebat "DECE?!" inainte sa conchida sau sa acctioneze a ajuns sa discearna valori , valori ce singure s-au etichetat , marcat si ales. Sunt un Jungian (Dr. Carl Gustav Jung adept!) pentru ca mereu las o marja in credinta mea ca "nimic nu poate fi din intamplare" , o expresie ce spune...oricat de convins esti despre viata, nu ai cum sa intelegi totalitatea ei. Este imposibil! Nimeni nu a reusit aceasta pana azi. Freud pentru mine a fost secunda orientare. In analizele lui plecand de la sexualitate a catalogat caractere, tendinte si a putut pune pariu pe viitor in evolutie baza a datelor cu care a lucrat. In dragoste, sexualitate si fantezie nu exista nimic rational! Spune Jung. Ei bine, chiar nu este! Daca este trebuie sa vezi "dece" mai apoi sa gasesti explicatia si sa exersezi conditia. Faptul animalic ne caracterizeaza ca vrem sau nu , important este cum reactionam dupa ce am gandit , stiti voi ratiunea inaintea impulsului instinctual,...stiu este greu chiar si pentru mine acela deja ...avizat. Ma lupt insa cu aceasta si acum la 52! Disting trei etape ale vietii mele freudiene : Prima: " nu am stiut dar am invatat", a doua " am dorit stiind, insa cand sa reusesc moartea a pus capat visului", a treia, actuala" in care sexul este complectat de ratiune".


Venim singuri, plecam singuri. Aceasta este tristetea dezvaluita de ratiune. Ce nu este clar? In clipa cand "te duci" doar tie ti se intampla aceasta chiar daca ai in jurul tau, sau nu, mii de adepti, prieteni, iubiti(-te)...doar TU pleci. Am fost inconjurat in ultimii 25 ani de cateva femei ce au orientat viata mea.

De femei adevarate , elegante, cultivate, educate, unele romantice , materne si cu personalitate la vedere. Nu toate au fost destinate unui cuplu, au fost intalniri si ciocniri intime de exceptie in care sexualitatea a facut filosofia dar in care filosofia nu a constat doar in orizontalul sexual. Ca fotograf post producer, am vazut multe in viata mea. Odata, o dama mi-a spus (recent!) " sunt multe femei ce ar dori sa te aibe". Recunosc, m-am simtit flatat in prima instanta , mai apoi ganditor replicand in sinea mea " da, dar putine au stiut sa cultive" , acea lupta de cucerire in care apare dictatura asupra unui caracter rebel dar niciodata ofensator sau care sa provoace pagube sentimentale altele decat acel orgoliu ce a impus regului ce nu au fost necesare. Acum, in aceasta "scema" EU nu am trait nimic fals si nu am regrete majore. Cele minore sunt la categoria " am incercat dar..." . Cu toate aventuriile mele, sunt un romantic. Sunt acel , "complicat" pentru cei care nu au gustat viata din plin si nu au inteles simtind sensul ei. Sunt un imposibil pentru egoisti si un personaj controversat...viata este controversata, cum as putea fi eu altfel reactionand ? La 52 de ani imi propun sa fac ce nu am reusit pana acum.

Nu sunt multe lucruri. Recent am renuntat la contractul de asigurare de deces international, am realizat ca nu ma intereseaza ca se va face cu cadavrul meu dupa ce plec. Mai important este ce fac, "acum aici, azi...ca si cum ar fi ultima zi din viata traita intens" (din cultura populara portuguêsa) , desigur voi cauta discret sa nu pun in sarcina grea sentimente, asa cum eu recent am trecut acestea. Din perspectiva look-ului pana la sfarsitul meu voi purta "irish kilt" , voi avea parul lung si atitudinea aceasta ce ma carcterizeaza ca rebel, ca om cu personalitate si non conformist. Consider ca este mare pacat sa nu traiesti din plin ce visezi, sa lasi pe mai tarziu atunci cand se poate si sau sa iti bati joc facand de mantuiala fara respect pentru: gandire, plan, proiect, materializare. Actualmente nu am "puta ideia" (Esp,Pt) dspre cum va fi viata mea de acum inainte. Sincer nici nu mai vreau sa stiu, pentru ca stiu ca timpul este limitat, aceasta ca ideie, ajunge ca am rationalizat si concluzionat. Vreau insa sa am o viata (atat cat a mai ramas) plina de momente adevarate in care sa fiu "prezent" si nu acel autist abatut de probleme. Presupun ca ne vom retrage departe de metropola satui de ea, ingrijorati de un adevar privind tendintele actuale si ne relationate cu visul nostru. Retragerea noastra va fi in maniera departe/aproape , acel spatiu in care daca vreau accesez civilizatia moderna daca nu am chef sa stiu de aceasta decat din "Hot New´s" dar sa nu se intarcaleze cu viata mea direct La ce o sa ma dedic? La nimic mai mult decat la ce se ofera. Sti?! Iti mai amintesti cand era-i copil , iesind afara la joaca pe strada nu stiai care este tema noului joc , dar te integrai sau nu in acesta. Pur si simplu vreau sa traiesc placerea de-a traii linistit departe de politici, de haos social, de rahatul preconceptiei si de normele sociale pe care in particular nimeni nu le respecta. Cumva, vreau sa fiu un spectator asistand la spectacolul vietii in care sa am timp sa imi mai explic pe intelesul meu baza a experientei anterioare lucruri ce nu am putut sa le cuprind in intelegere pana acum. Sunt persoana si numarul nascut in locul si momentul nepotrivit. Nu sunt unicul , nu sunt victima, nu sunt suparat pe viata mea. Am facut pace prin intelegere cu aceasta, azi ma simt iberic vorbitor a trei limbi distincte latine, nu am trecut decat cel formal arhivat, traiesc un prezent autentic in care simt ce fac si incerc sa ma eschivez un moment viitorului pe care nu pot pune pariu rational. Ma simt EU, un trecator. Am fost, sunt si voi fi un emmigrant profesional, in societate, tara, viata...toti suntem asa ca realizam acest fact efemer neplacut ades, dureros la final , uitat de timp si oameni.

67 afișare