Caută
  • Dan Izvernariu

Portocalul lui Doris : Pomul Vietii


Legenda Personala

Ma reantorc azi, virtual in Lisboa ...cu 20 ani in urma. Pe strada cartierului vechi , Moscavide, primul dar primul loc in care am poposit...emigrand in acel Decembrie 22.

Imi amintesc acele clipe reatraiind acele senzatii de inceput al noii vieti incepute acum 20 ani in urma. Acel 180º facut in viata, concepte, perceptii, constiinta.

Doris avea in Timisoara un stejar imens, in Pta 700.


Doris's oak tree Timisoara, Pta. 700

Ii purta un oare care respect, nu stiu dece, nu stiu ce o lega ca amintire de acest pom. De curand dupa 20 ani am fost pentru prima oara in Timisoara ...am vizitat si acest POM, privind prin ochii ei; incercand sa vad ce ea a vazut in anii adolescentei. Nu am reusit sa inteleg mai nimic pana azi. Interesant, in Lisboa, a ales un alt pom, un portocal din fata apartamentului nostru (imaginea secunda). Acest portocal la acea vreme era, la jumatatea actuala, plin de flori si fructe.


Av. Moscavide , Lisboa, home, Portugal. Doris's orange tree Nici in acest caz nu stiu daca a fost la intamplare insa stiu ca zi de zi acest pom in acest rastimp imi amintea de-o dupaamiaza in prag de Craciun 2001 am trecut pe langa el...In ea s-a declansat in acel moment sentimentul copilariei, a vrut pur si simplu sa fure o portocala din el pentru a o manca.

Straniu, pentru Doris, ultimul fruct inainte de-a pleca din aceasta lume 20 ani mai tarziu (2018) a fost...o portocala.

Imi amintesc ca am certat-o , "nimeni nu face aceasta in Portugal", cum adica? Sa furi o portocala din pomul din strada... .Imi mai amintesc ca nu a tinut cont de apostrofarea mea. S-a repezit la prima creanga si... a rupt o portocala ; apoi a desfacut coaja tremurand de pofta.

Aceasta imagine imi mai aminteste ca douazeci de ani mai tarziu pe pat de spital in ultima faza, a mancat precum o veverita ,portocala prima cadou de la o prietena buna. Acum stiu ca aceasta secvaenta ultima ramasa in memoria mea, a fost echivalentul ritualului Impartasaniei.

Acum , ma doare rau aceasta amintire.

Scena in sine s-a consumat rapid, Doris practic a sfasiat de pofta portocala insa ...surpriza ...fructul pe cat de frumos era pe interior fara gust si sec. Noi nu am stiut pana atunci, proaspat sositi in Portugal ca portocalii de pe strazi sunt ornamentali si nu comestibili performanti. Sunt doar frumosi..flori cu portocale impreuna."9 luni dureaza de la mugur la fruct intreaga istorie" mi-a spus ea mai tarziu , dupa ani si ani...probabil urmarind evolutia portocalilor.


Av. de Mosvaide 56, Lisboa Our HOME

De la balconul apartamentului nostru , in dupaamieziile toride, urmaream viata din josul strazii. Urmaream, Natura...asa au trecut anii primind cu multa bucurie si liniste acestea.



Poate ca pomul din Timisoara , stejarul a reprezentat in constiinta ei CUNOASTEREA si poate ca portocalul din Lisboa de pe Avenida de Moscavide a reprezentat VIATA ...cumva din aceasta perspectiva , Doris, a plecat IMPARTASITA cu Fructul Vietii dulce/amar si sec... iata o totalitate concluzie a vietii in sine. D&D Izvernariu, Avenida de Moscavide , 2006 , Lisboa , Home, Portugal

#Lisboa #Legendapersonala #DanIzvernariu #DorisIzvernariu #Timisoara #Ground0 #Psihologie

25 afișare