Caută
  • Dan Izvernariu

Café NICOLA de Lisboa


Suntem la 3 ani de la ziua emigrarii. Cum este sa te nasti roman dar sa devii portugues? Este o chestiune de recunoasteri autentice baza a ceeace traiesti in Legenda Personala proprie. O zi oarecare de August 2004, in care ne-am luat liber amandoi. Abia dupa 3 ani am reusit muncind de dimineata pana seara , ades noaptea traziu sa aducem la 0 si la normalitate viata noastra. In imagine este ZIUA in care am decis doua lucruri cruciale , "de azi intram in normalitatea portuguesa" si " ne intoarcem acasa in Decembrie ?" (2004)


Doris Izvernariu 2014 (33 ani) & Dan Izvernariu (36 ani) Acasa in Lisboa 2004 Remaster PsCss img. 2018 Dec. Madrid Esp.

Ne-am trezit in aceasta zi dis de dimineata desi, era ziua noastra libera; acel DAYOFF cand e mai bine sa actualizezi viata decat sa facturezi. Am pus la container ultmile haine ramase dupa selectii repetate , ramase cu care am venit din Romania cu trei ani in urma. Trecutul nu mai avea sens . Dupa o zi plina de umblatura in care am complecatat cu NOU tot ce am pus la container , incluzand noul look a lui Doris , alla portuga 2004 , spre seara dupa cina in apropierea casei noastre din Lisboa am iesit la o cafea, obisnuita cafea traditionala si zilnica doua decade. Café NICOLA Praça Dom Pedro IV, Lisboa 2004 Este seara, o seara de August (2004- exact imaginea!) , ne serveam maltul si cafeaua vorbind despre una despre alta. Imi amintesc ca Doris era foarte exaltata de nou ei serviciu recent . Trecerea de la munca de jos la Ministerul Finantelor de Lisboa a lui Doris, a fost pentru noi o mare victorie si mandrie ca proaspeti emigranti Povestea ceva vesel (nu imi mai amintesc ce) dar stiu ca era exaltata si bucuroasa, plina de energie. Eu priveam in gol ascultand ... ii priveam pe furis mainiile fine ingrijite ce alta data aveau o manechiura eleganta dar care azi dupa 3 ani pastrau dupa tratament urmele unei munci asidue de zi cu zi. Ea, a simtit..si a ascuns mainiile frustrata insa continuand sa povesteasca entuziasmata si bine dispusa. Dupa un timp rup neasteptat turuiala ei si o intreb direct: - Anul acesta in Decembrie facem cei trei ani propusi pentru a face banii suficienti pentru a ne reantoarce in Timisoara. Ce facem? Ramanem sau plecam? Rasucind tigara fina in scrumiera a inceput sa se gandesca tacuta. A devenit seriasa si martiala, avea o expresie cumva trista, poate nostalgica ... A spus, - Eu nu simt aceasta? Tu simti? Eu : - Nu, chiar nu simt asta! Ramanem definitiv? Ea: - Ramanem! Apoi a continuat sa zambeasca ca si cum o piatra de pe inima i s-a luat. A cerut neasteptat unui ospatar din preajam sa ne faca aceasta fotografie ,fotografie ce are in spatele ei aceasta mica istorie neimportanta pentru multi insa de suflet pentru cei care stiu ce inseamna sa alegi in viata. In Memoriam , Doris Izvernariu ,03.01.1971 Timisoara-22.03.2018 Madrid España

#DorisIzvernariu #Lisboa #Legendapersonala #Boehmia #DanIzvernariu #Timisoara

54 afișare