Caută
  • Dan Izvernariu

Estoril - Magicul romantic Septembrie de Lisboa


Subtitluri : INTRO reflexie/ Portugal tara Soarelui/ Estoril

Intro reflexie: Omul azi , inca continua sa vada Natura ca ceva in exteriorul lui si nu ca un totunitar. Noi suntem o parte a Naturii , respectand aceasta ideie trecuta prin Ego avem sansa intelegerii vietii per ansamblu. In acest detaliu al naturii, existenta noastra ar trebui sa aduca mai multa ratiune si prudenta in ceeace facem ,producem pentru a strica cat mai putin si a consuma cat mai putin din rezerva ei. Oricare ar fi, rasa noastra este o plaga a planetei prin simplu fapt ca omul prin orice ar face , prin simpla existenta consuma, se multiplica geometric transformand un spatiu propice vietii restrans in pustiu sec. Lumea azi s-a obisnuit sa consume, sa consume la greu... munceste, face bani, cumpara la nesfarsit lucruri de care realmente nu are nevoie decat absolut temporar sau chiar imaginar, mai rau.


Toata aceasta tevatura a dus la stimularea industriei si urmariile dezastroase de azi prin consum si infectie a naturii ce creste exponential aducand : prejudicii, boli, pesimism, frustrare, depresivitate. Lumea in opinia mea ar trebui sa existe cumva in numar limitat pentru ca spatiul si resursele planetei sunt limitate. Nu stiu cum ar fi posibil aceasta limitare ca urmare a ratiunii ce imi spune "fi uman" sau "fi just", nu as putea decide cine, ce. Oamenii au nevoie de educatie ce presupune culturalizare, ratiune, asezare ca spirit ( gandesc/actionez, nu invers!), stiinta, arta, multa practica cu acestea exersand mereu liberalismul gandirii astfel incat necesarul distrugerii nu ar mai insemana "din ura!" ci din "remodelare" ca dorinta fara a produce daune psihice sau fizice. Practic putini azi mai vad aristocratia ca ceva esential in schema sociala. Viata azi este impartita in doua, cei care au tot si cei care inoata in disperare la limita a celei de-a treia dimensiune despre care se vorbeste mai putin, limita existentiala. In fapt, nu avem nevoie de prea multe obiecte pentru a fi fericiti si a ne simti bine ci avem nevoie de mai multa comunicare si socializare corecta.

Portugal, pentru mine este Tara Soarelui. Spun acesta pentru ca aici ultimile ramsite ale verii se incheie abia in mijloc de Octombrie, totul intro toamna lunga aburita de soarele portocaliu intens la apus. Ultimile zile de plaja le poti petrece pana la sfarsitul lui Septembrie . Daca esti lisabonez sti ca Estoril va inchide tarziu plaja iar Cascais inca mai sarbatoreste vara la acest timp.

Portuguesii la modul general au o cultura pentru lumina, acestia ades afirma atunci cand sunt pesimisti "sinto falta de Sol" ( Trad. L.Portuguesa ...= simt lipsa soarelui). La inceput nu am inteles acest lucru acum la 20 ani de la emigrarea mea si stabilirea definitiva in Peninsula Iberica am inceput sa simt si eu prezenta sau lipsa Soarelui ca importanta in starea mea psihica.

Daca ar fi sa fac o lista a plajelor cu titlu "super ok" pe care le recomand ar fi : 1. Estoril pentru faptul ca este foarte aproape, bohema, cu toate la indemana : restaurante, bar, magazine, marele Cazino (peste drum!) - pentru cei care gusta bohemul elegant. 2. Cascais, idem Estoril insa putin mai de pretentie in sens de calitate/pret restaurante , mai mult, aici poti face o incursiune in trecut in viata lui Mircea Eliade , vezi casa memoriala din Cascais. 3. Troia Setúbal, mult mai departe decat cele doua in raport cu Lisboa , o plaja cu nisip alb fin, ape cristaline , delfini si insule de nisip in larg ce dispar odata cu fluxul dar unde elita cu obsesie pentru yachting si fantezii poposesc in acest rastimp pe aceste dune iesite din Ocean. Este poate cea mai scumpa plaja (desi pustie in general, imensa ca marime) insa cu un regim hotelier de exceptie de 5 stele ce nu este ieftin.

ESTORIL (Imaginile de mai jos fac obiectul fotografiei personale . Aceste imagini au fost facute pe plajele Troia si Estoril , Portugal)

Estoril este plaja noastra. O preferam pentru faptul ca este aproape de casa si pentru ca ofera socializarea oamenilor obisnuiti (clasa mediu-inalta) . Uneori este important sa ai sau sa faci companie, senzatia de "refresh system" este mai intensa si da o nota mai optimista zilelor libere dupa o perioada lunga de munca si/sau stress.


Fotografiile facute (alturat prezentate) sunt din Estoril in ultimile zile ale verii pe o zi cu soare de dimineata si cu furtuna in larg la pranz.

Ne-am trezit de dimineata acasa in Lisboa pe un soare absolut stralucitor si am decis sa ne petrecem Sambata la plaja in ciuda pescarusiilor nelinistiti ce plutea desupra Lisboa, semn de furtuna in larg.

Cum este sa fii singur pe o plaja cu tot ce vrei din deservirea publica? Colosal , va spun!


Noi doi si doua trei cupluri au facut tot peisajul si hazul marin petrecand impreuna o zi de dolce far niente (lazzy day) gustand aroma Martini sau a Caipirinha brasiliana privind in largul intens si intunecat de furtuna pe un soare deasupra plajei noastre. Un contrast extraordinar de lumini, umbre, penumbre, reflexii. Furtuna din larg a produs valuri mari insa a ocolit coasta pastrand distanta fara a ne afecta decat cu cativa nori si un intreg spectacol de noi privit ca pe un ecran imens HQ a furtunii LIVE.

Cele trei doamne ce ne insotesc se incumeta la o baie in ocean. Suntem cu ochii pe ele ,

Atlanticul are curentii lui foarte puternici senzatia de a fi atras in larg este atat de insensibila ca viteza incat atunci cand esti deja departe de regula este cam tarziu sa mai inoti fara forta mare pentru a ajunge la mal inapoi. Multi s-au pierdut asa in larg parasind viata in propria lor aventura catre linia orizontului.

Carlos se intoarce si-mi ofera un nou pahar de Martini rosu cu felii de porticale. Imi spune ca cele trei par a fi sirene ce ne ademenesc la o baie insa nu au cu cine , necredinta masculina in mituri face acum casa comuna cu ratiunea si concluzia momentana " mai bine la un pahar decat sa ne udam si sa tremuram dupa".


Topless-ul este admis pe aceste plaje, poate de aici am concluzionat ca cele trei sunt Zanele Marii... nu au sanse in dorintele lor cu astfel de marinari ce prefera sa priveasca circumspecti umiditatea apei preferand pe cea interioara pahar dupa pahar. Gasesc pictural cele "trei gratii" cu pielea putin atinsa de bronz in albastrul/verde intens al Atlanticului baptizate in apa sarata a libertatii depline, un fel de plata in sare a acelora care au incheiat o opera pentru o rasplata.


Este atata liniste si culori intense incat ai senzatia unui vis in care doar tipetele pescarusiilor iti mai amintesc de realitate, o realitate pe care in definitiv o refuzi fara a te refugia in halucinantele prafuri, ierburi sau chimice. O realitate in care accepti ca totul ar fi putut fi altfel , in care totul cand concluzionezi incepe cu "daca" , in care atunci cand realizezi realizezi ca este ultima zi de "Pace" inaintea iminentului "Razboi" inceput in urmatoarea zi, un razboi ce nu este al tau dar la care esti obligat sa participi neavand posibilitatea de-a fi refugiat sau non beligerant. -Ai simtit vreodata nevoia de-a prelungi aceasta stare de pace stiind sau intuind prin simt ca maine nimic nu va mai fi la fel?

Privesc acum in larg. Simt ca odata voi pleca peste aceasta imensitate de ape. Ar putea fi America, ar putea fi New Zealand sau poate... o insula? ( Mai tarziu a fost sa fie Wellington NZL, la 30.000 km distanta, amintindu-mi de acel gand din acel moment privind in larg, soarta). Realmente, ce viziune asupra viitorului am avut fara a-mi propune aceasta, doar eu aveam sa stiu mai tarziu peste cativa ani.

Catre pranz ramanem singuri, cele doua cupluri s-au retras ramand sa ne revedem seara la cina speriati cumva de vremea ce s-a racit brusc . Noi continuam sa "facem plaja" de acum pe un usor vant cu cativa stropi de ploaie. O senzatie placuta ce a determinat pe Doris sa isi puna costul de baie de rezerva, intreg, iar eu pun pe mine doar camasa. Ne intindem pe sezlong privind in zare.


Aerul marin si peisajul pe nuante de verde inchis, gri, albastru marin, alb murdar al noriilor ne-a hipnotizat complect refuzand sa plecam. Nu ne este nici macar foame, preferam tabacul Davidoff Calssics si aroma Martini prelungind meditatia. Nu aveam cum sa stiim dar acea zi a fost ultima noastra zi de plaja in Estoril, un an mai tarziu aveam sa plecam in New Zealand.


A fost ca si cum pentru ultima oara am privit si trait intens ultima zi din viata asa cum zicala populara portuguesa spune despre fericire " sa sti sa traiesti in fiecare zi atat de intens si de plin racordat la viata ca si cum ai traii ultima ta zi din viata." O extraordinara viziune explicata asupra ideii de fericire si de "acum, aici" daca ai constata ca respiri, "ca gandesti deci, existi"...si acum, ce faci cu acestea?!

Optiunea sociala Ca si cuplu, am ales impreuna, mereu anturajul liberal, bohem, elegant si chiar pictural in originalitate. Ca a fost vorba de locuri sau persoane, bohemul elegant a facut mereu sarea si piperul existentei noastre. As vrea sa va spun, nu expensivul lux nejustificat te ajuta ci doar te incita, precum nu tribalul in extremis (absolut naturalul simplu) opus luxului nu te ajuta sa iti reamprospatezi imaginatia ci mediana intre cele doua, practicand liber ideia de gand/dorinta/plan/ materializare intro combinatie fireasca de necesitati privite ca accesoriu pentru o viata decenta bazata pe recunoastere de valori.


Ceeace spun mai sus este ca si cum ai avea doua cutii de ciocolata diferite calitativ una super eleganta si alta absolut populara ieftina, Ambele in comun: 10 bomboane identice. Eu, (noi) , prefer cutia de ciocolata cu diverse arome, aspect elegant vechi si cat mai putin sofisticata pentru un simplu fapt, 10 bomboane diferite, cu arome diferite, aspect diferit din care sa gust pe rand la intamplare lipind ciocolata de cerul gurii avand rabdarea sa se topeasca pentru a prelungi starea de exaltare in arome. Acesta este un mod de viata ce apartine ca exemplu aristocratiei , a clasei oameniilor ce realmente muncesc si investesc in valori selectand, proband si experimentand calitatea fara a cadea in extreme, intre acel mult prea pretentios sau ieftin; transformand un castig material in alt castig material folositor, util , strict necesar dar elegant si impartit cu altii, niciodata egoist.


#Autumn #Tantra #Dreaming #DorisIzvernariu #Lisboa #Lifestile #Boehmia #luxfashion

29 afișare