Caută
  • Dan Izvernariu

Mereu gandind rebel



Oamenii sunt judecati dupe ceea ce fac si nu dupa cum gandesc. Daca nu judeci tu inainte, te judeca altii dupa. Am stat o clipa sa imi reamintesc… cine sunt, cum sunt, ce sunt.

Este important sa faci acesta macar odata pe saptamana, altminteri o iei foarte usor razna in peisajul vietii, in tumultul ei nu de putine ori penibil sau stupid.

Sunt dupa o luna cu cca. 238 ore de munca, adica aproximativ 60 ore pe saptamana. Spuneam unui coleg ” Mahh, noi muncim ca sa mancam si mai apoi sa dejectam. Banii si averea nu se fac din munca pentru ca nu se fac cu muschii ci cu capul”.

Duminica acesta am reflectat putin la LIMITE.

Viata in ansamblul ei poate fi considerata o excursie intro dimensiune tridimensionala cu N luate cate K posibilitati dar cu un singur destin cert la final. In acest caz concluzionez ca viata este practic un concurs cu propria entitate si cu ce te inconjoara sau intalnesti in acest rastimp al existentei. Conchid, nu merita sa te limitezi si sa te supui regulilor daca simti ca pentru tne adevarul este altul, de vreme ce acest adevar si/sau realitate difera de la persoana la persoana.

Adevarul despre limitarea si sclavizarea noastra vine tocmai din propria noastra vointa si accept pentru acesta. Ne ancoram in mod stupid de lucruri, persoane, idei… daca nu am face acest lucru am deveni super reci, daca o facem devenim sclavi …si atunci? Atunci , cred despre viata ca este un consum ce trebuie consumat de vreme ce existam si nu putem exista oricum. Cred ca in loc sa ne ancoram sau sa rejectam este mai bine sa acceptam si sa uzam atat cat se poate ceeace ne este dat sau ceeace am creat dar niciodata sa nu traim impresia ca acea hranire din fruct va fi eterna.

Viata este acum, aici. Din acest motiv traim acum , aici. Regretele observ eu sunt fie nenpliniri fie lucruri pierdute , oricare ar fi sunt un fel de reflex al propriei decizii si un fel de auto compatimire, ca si cum „nu eu (tu) ” am fost acela care am decis si am facut sau nu am facut si nu am decis, ignorand… .

Rationalismul este bun pentru ca vine din dezvoltarea constiintei insa este si el o extrema precum irationala ideie de prea multa compasiune. Omenirea a avansat si progrsat prin duritate si nu prin compasiune si blandete. In primul caz devenim reci si fascisti in al doilea suntem „mieii” tampi si vulnerabili.

Asa ajungem la toleranta. Un mod prin care trebuie sa intelegem ca toleram atata timp cat suntem tolerati si nu la infinit tolerand .

La 46 ani inteleg tot mai bine ca momentul trebuie trait din plin fara a deranja, fara fi egoist, fara a pierde ocazia.


26 afișare