Caută
  • Dan Izvernariu

A minha Lisboa Editorial de Duminica



15 ani de cand am emigrat si tot atata de cand nu am mai fost in Romania.

33 de ani am locuit in Timisoara. La 33 ani am schimbat definitiv si radical viata mea alegand drumul fara intoarcere al emigrarii catre Occident. La intrebarea, dece atata timp fara intoarcere nici macar pentru o singura zi am sa raspund simplu, in schimbarea mea radicala, nu a fost timp pentru aceasta.

Am gasit Lisboa ca un taram in care viata boehma , firescul, linistea, bunul simt, bunul gust, modestia, eleganta si umanismul inca mai functioneaza si azi. Azi cand spun "Acasa" specific "Acasa in Lisboa"pentru ca aceasta simt. 2001.12.16 .- 2016.12.17


Timp de 4 ani de la data intrarii in Lisboa am suferit de "Efectul Mandela" , nu mai stiam ce varsta am exact. Pentru mine 4 ani au trecut ca si cum ar fi fost unul singur. Plecarea noastra a fost doar cu doua valize spre o directie necunoscuta decat din putina cultura generala, la o limba necunoscuta si ne mai auzita pana atunci, la un punct terminus intro localitate in care nu te asteapta nimeni pentru ca nu cunosti pe nimeni.

Lisboa nu mi-a parut o clipa "taramul binecuvantat" si recunosc ca m-am obisnuit cu greu cu viata dusa aici pana ce am inteles trecand prin mine noiile valori intalnite aici. Asa am inteles ce inseamna modestia eleganta, discretia, linistea, lejeritatea, starea de asezare si mai ales de frana inaintea impulsului primar balcanic. Mai tarziu m-am bucurat pe deplin de aceasta pentru ca traiam si traiesc o viata scutita de vulgar, impertinenta, agresiv, ...tumult inutil, un altfel de ritm si maniera a vietii traite .

Cel mai frecvent cosmar era visul in care se facea ca plec la Timisoara si ca intoarcerea mea in Lisboa era imposibila din cauza oficialitatiilor si a protocolului dat de viza. Asa am inceput sa banui doi ani de la intrarea in Lisboa ca m-am indragostit de acest loc . Patru ani mai tarziu aveam sa spun "Acasa in Lisboa" .


Pe cand aveam doar 4 sau 5 ani , in Timisoara, am avut o experienta interesanta, copil fiind ... am gasit o carte veche in care exista o imagine grafica ce m-a impresionat profund, iata dupa 43 ani inca o am in memorie. Imaginea avea un drum de piatra cubica strajuit de pini verde deschis; in plan profund o casa veche cu fatada roz strajuita de leandrii cu flori roz si doi palmieri la intrare. In prim plan un El si o Ea de mana imbracati renascentin. El tinea pe brat un soim. Nu pot spune ce anume m-a impresionat in acasta imagine cumva fireasca fara detalii socante dar 29 ani mai tarziu in acest gen de peisaj s-a desfasurat Noua mea Viata in Portugal. Posibil sa fi fost o impresie data de o Arcana (cartea de joc descrisa mai sus) un fel de deja-vú impresie sau impuls psihic marcant. Greu de spus de vreme ce nu am stiut nimic in detaliu despre Lisboa timp de 29 ani cu atat mai putin sa fac o legatura intre realitatea Lisboa si acea imagine veche.

In Lisboa m-am maturizat. Parte de la natura situatiei in care ma aflam ca raspunzator de obiective si parte din inspiratia avuta data de mediu.


Lisboa pentru mine, acum, este un fel de Labirint al initierii spre iluminare, un loc in care Soarele straluceste altfel sub un alt cer mult mai albastru, sub o alta influenta mult mai profunda. Oare Eliade nu a fost inspirat de ceeace spun, locuind si el aici? Labirintul meu este o cale parcursa paradoxal. Imagineaza ca te afunzi in cultura nou intalnita a occultismului in care tot te afunzi si te afunzi pana ce te intalnesti cu tine insuti si atunci, in acel moment respiri adanc si spui "EU!" . Este fantastic sa descoperi unicitatea ta, existenta ta si ce si cum faci cu ce ai descoperit.

Lisboa este magica. Ea iti arata cat poti sa cuprinzi cu vederea si sa percepi cu intelectul din cat poti cuprinde.

Adorabil este drumul de piatra strajuit de palmieri, pini, romatice sunt tavernele de cartier in care generatii de generatii au servit "um cafezinho" sau au ascultat un fado, respectabili sunt batranii vecini ce stiu ce este saracia, lacrima, fuga in lume, frustrarea si valoarea interumana bucurosi sa iti impartaseasca bucuria si tristetea la prima vedere fara sa ascunda nimic. Emotionata este strada ingusta cu miros de lemn ars iarna si fado cantat in nopti de vara in amestec de eleganta si modestie de cartier vechi.


Magic este "omul nevazut" ce suiera la nai o gama trecand cu bicicleta pe strazi pentru a chema la ascutit cutite dupa care inevitabil si verificat la doua zile vine ploaia.

Initial "cap compas" planuit din Timisoara a fost New York US ; orice roman la acea vreme inca mai visa sa traiasca Visul American.

Odata, insa, cu primii pasi in Portugal ce au durat cam 5 ani, realitatea noastra despre viata s-a schimbat in alt adevar decat cel initial despre American Dream. Portugal nu iti ofera nimic altceva decat magia culturala si a boehmului elegant in care daca ai inteles ca viata este o iluzie atunci nu ai nevoie de atata material cat de echilibru intre vis si realitate. In fapt viata este realmente asa, sa ai cat iti trebuie, sa faci ce visezi fiind multumit de ce ai facut, sa traiesti azi din plin asa cum ar putea fi ultima ta zi in aceasta viata.


La modul general, lumea isi doreste sa aibe ca are sa nu nevoie, sa primeasca cat de repede posibil, sa se grabeasca pe strada vietii si sa fie mereu nemultumita oricat ar avea in final. Viata este desfasurata intre doua rasarituri de soare in care nimic nu este obligatoriu precum nimic nu este etern, iata un motiv de reflexie atunci cand uiti sa traiesti fiind fericit , grabit sa aduni pentru ca mai apoi altii sa imprastie tot ce ai adunat.

#EditorialdeDuminica #danizvernariublog #DorisIzvernariu #Lisboa #Boehmia

57 afișare